Cea mai veche casa locuibila din Bucuresti

Atestati documentar cert  in 1459, „Bucurestii” pastreaza pe amplasamentul sau actual cea ma veche casa locuibila inca din anul 1760. Casa Melik caci despre ea este vorba in acest articol a fost construita la comanda unui dregator al curtii domenesti in apropierea barierei estice a orasului. Bariera incepea de la Podul Târgului de Afară (în prezent Calea Moşilor), până la Hanul Solacolu. Functia primului proprietar a dat si numele strazii Spatarului pe care se afla, la numarul 22 din cartierul armenesc. Frumusetea zonei pastreaza inca foarte putin alterat atmosfera veche a orasului unde pana in apropierea anilor 70 a existat o fantana ce dadea numele zonei de putul spatarului.

Harta veche – zona Armeneasca – Casa Melik

Istoria celei mai vechi case locuibila din Bucuresti

Spatiul DomestiCelebru despre care citi acum a fost construit la jumatatea secolului XVII de mesteri locali pastrand nealterate tehnicile locale pe modelul caselor boieresti. De-a lungul timpului a suferit mai multe interventii insa este notabil faptul ca amplasamentul nu s-a modificat si nici structura casei.

Casa a schimbat mai multi proprietari incepand cu Chevorc Nazaretglu care a cumparat de la spatarul care a construit-o si a lasat-o mostenire lui Agop Nazaretoglu iar acesta o lasa Anei Nazaretoglu care odata ce se marita cu Iacob Melik in 1847 preia numele acestuia. De aici si numele actual al casei care este declarata monument istoric cu numarul B-II-m-A-19723 si care adaposteste in prezent muzeul Theodor Pallady.

Prima renovare a casei a avut loc in 1822 an care apare si deasupra intrarii actuale a edificiului si care nu reprezinta anul construirii al acestui Spatiu Domesticelebru.

Cu toate ca proprietarul care i-a dat numele studiaza arhitectura la Paris si intors in tara alege sa locuiasca aici, la renovarea din 1857 nu face schimbari semnificative si pastreaza in mare parte motivele traditionale. Singurele elemente care abat usor casa de la arhitectura traditionala este geamlacul si olanele turcesti In rest, cerdacul cu etaj, scara, arcadele interioare fac din casa Melik, ce mai veche casa din Bucuresti, o veritabila lectie de arhitectura traditionala.

Intamplari deosebite prin care a trecut casa Melik

In perioada revolutiei de la 1848 casa laui Iacob Melik a ascuns de lugraotiri agiei (politia de atunci) revolutionarii pasoptisti Ion Heliade Rădulescu, C. A. Rosetti și Ion Brătianu.

Pe vremuri se spune ca prin anumite tuneluri se facea legatura celei mai vechi case locuibile din Bucuresti cu alte case din zona. Pana astazi acestea nu au fost identificate.

Micul incendiul prin care trece in anul 1913 si in care din pacate isi pierde viata Ana Melik, determina forma actuala a casei dupa planurile arhitectului Paul Smarandescu din 1920. Fiind foarte in varsta si citind la lumina lumanarii se pare ca in camera sa de la etaj (a doua pe stanga din holul generos) a adormit iar pana la tragedie a fost doar un pas. Testamentul acesteia din 1909 cedeaza cea mai veche casa locuibila din Bucuresti comunitatii armene cu scopul de a o transforma in azil pentru vaduve armene. Acest lucru s-a realizat in 1920 si a durat pana in 1947.

Planuri Spatarului 22 Casa Melik – AIA Proiect

Urmatoarea perioada, pana in anii 70 casa a fost locuita de chiriasi care au adus-o in stare de profunda degradare.

Colectia de arta salvatoare

Gheorghe Raut si distanta considearbila fata de caile de acces importante ale vremii putem spune ca au foat factorii care au salvat de la pieire monumentul care acum este cea mai veche casa locuibila din Bucuresti. Colectionarul a hotarat sa doneze in 1971 doua treimi din operele detinute la Paris din care multe din operele bunului sau prieten, Theodor Pallady al carui nume l-a luat muzeul. Colecţiei i se adaugă picturi de scole XVI-XIX  din zona europenă: din pictura franceză (Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran), din pictura olandeză (Jan van de Cappelle), din pictura engleză, spaniolă și românească.

Se adaugă piese de sculptură antică greco-romană, egipteană, indiană  şi piese de sculptură renascentistă( italiană şi franceză), textile, piese de mobilier, ceramică orientală şi alte obiecte de artă decorativă.

Casa Melik – Spatii DomestiCelebre – AIA Proiect

Arhitectural, ce mai veche casa locuibila din Bucuresti, Casa Melik este reprezentativă pentru perioada de tranzitie specifica secolului XVIII, de la formele traditionale ale perioadei brâncovenesti către stilul neoclasic autohton. Putem spune ca pe langa elementele traditionale nealterate cea mai veche casa locuibila din Bucuresti se face remarcata in primul rand, asa cum se vede si in planul de situatie parte a proiectului casei  prin gradina care o inconjoara si in care se afla odinioară locuinta argatilor, grajdurile si hambarele iar acum, se afla statuia pictorului Theodor Pallady de mai jos.

Planul de situtie – casa Melik – AIA Proiect

Impresionanta este si camera de zi a locuintei. Situata la etaj dupa ultima renonvare (casa a fost acolo extinsa cu o camera si marita fatada laterala), sufrageria atrage atentia în primul rand prin plafonul de lemn (planul de la renovarea din 1920 in imginea de mai jos din sursa Arhiva de releveea DITACP / UAUIM), cadrul fiind intregit in prezentarea actuala de covoarele orientale și mobilierul rafinat.

Ce mai este acum in cea mai veche casa locuibila din Bucuresti

Toate obiectele care se află în Muzeu Theodor Pallady gazduit de Casa Melik sunt colecția Serafinei si a lui Gheorghe Răut. Colecția cuprinde tablouri ale pictorilor europeni, obiecte de mobilier, sculpturi, textile sau ceramică din secolele XV I – XIX, care provin din arta egipteană, indiană, chineză, renascentistă italiană, franceză etc.

Printre obiectele colecției, în prim plan, se află pânzele și desenele semnate Theodor Pallady. De altfel, acest muzeu îi poartă numele, iar în curtea casei străjuiește statuia maestrului.

In forma actuala, cea mai veche casa locuibila din Bucuresti a fost adusa in anii 70 pe parcursul carora a si suferit cea mai ampla renovare si reabilitare efectuata de Directia de Monumente. Tot atunci a fost si expusa colectia actuala pe care o recomandam cu caldura. Vizitati Muzeul Theodor Pallady de miercuri pana duminică intre 10.00 – 18.00.

Pretul biletelor de acces in acest Spatiu Domesticelebru este nesemnificativ!

Casa Melik – drepturi imagine AIA Proiect

Despre Iacob Melik

Sursa: Arhivadearhitectura.ro

Fiul preotului armean gregorian Ohan Melik, s-a născut în jurul anului 1817 la Van, în Imperiul Otoman.

Studiază din 1840 la Şcoala Naţională de Arte Frumoase de la Paris, în ateliereul Prof. Henri Labrouste. Credem că a obţinut cetăţenia franceză, căci în documentele ulterioare va apărea ca arhitect francez.

1843-1845 Prof. Labrouse realizează proiectul Teatrul cel Mare din Bucureşti; planurile, crochiurile, documentaţia au fost trimite la Bucureşti în primăvara anului 1844 cu recomandarea angajării arh.Iacob Melik în vederea realizării lucrărilor

1844 este posibil să  participat la lucrările de demolare a Hanului Filaretului pentru începerea construcţiei noului Teatru; întocmeşte un raport evaluator al numărului de cărămizi necesare[1]

1845 Realizează proiectul propriu pentru Teatrul cel Mare; apar dispute între domnitorul Bibescu şi fratele lui mai mare, vornicul Barbu Ştirbey în legătura cu proiectele viitoarei construcţii

1845 Melik preia funcţia lui Johann Schlatter de la Secţia inginerească a Departamentului din Lăuntru; realizează proiectul-model pentru trahturile subocârmuirii din provincie

În 21 martie 1845 înapoia Eforiei Şcoalelor Naţionale planul şcolii de 138 stânjeni pătraţi din Turnu Severin[2], redactând raportul şi devizul materialelor trebuincioase clădirii, precum şi un nou plan pentru o suprafaţă de 126 stânjeni pătraţi (14 iulie).

În 7 iulie 1845 solicita un loc pentru „casă şi grădină de petrecere”[3] pe Şoseaua Kiseleff.

1848 simpatizant al revoluţiei, pleacă la Paris

1849 realizează acuarela „Logiile Vaticanului cu frescele pictate de Rafael”

1850-1851 La recomandarea profesorului său Labrouste, realizează la Constantinopol reşedinţa de vară a unui bogat armean, bancherul Djezaerly Oglu, favorit vremelnic al sultanului, ce ocupa funcţia de „fermier al vămilor”; decoraţia interioară a fost proiectată de pictorul elveţian Pierre-Victor Galland (1822-1892), dar nu ştim în ce măsura a şi fost realizată; totuşi şi el va apărea pe listele păgubiţilor cu suma de 4506 franci.

În 24 iunie Djezaerly scria din Constantinopol că Melik, abia întors de la Paris, a început aranjamentele în numele lui (cumpărări materiale de construcţii) şi că a cerut un comision de 5%, cu care el era de acord; aceleaşi aranjamente financiare vor  făcute şi pentru 1851-1852, când Melik se va ocupa de decoraţia interioară cu lustre, oglinzi, parchet, mobilier, tapiserii, bronzuri; din facturile regăsite deducem că Melik dădea comenzile în numele bancherului

24 octombrie 1852 Bancherul cade în dizgraţie[4] şi este arestat, iar guvernul pune sechestru pe palat şi bancherul nu mai apucă să se bucure de noua reşedinţă de la Yenikoy[5]; în noaptea de 28 trupele armate au pus sechestru şi pe depozitele cu mărfuri şi i-au dat afară pe lucrătorii din palatul său, printer lucruri aparţinând şi arhitectului Melik; acesta reuşeşte să achite drumul spre Paris al unor meşteri orfevrieri pe care îi adusese să lucreze în palat, folosind propriile bijuterii de familie pentru a obţine bani pentru biletele lor. Listele lucrătorilor includ zidari, sculptori, miniatori, tâmplari, stucatori, pictori, conductori de lucrări din toate oraşele franceze. Restul de italieni, englezi şi prusaci vor continua să se lupte pentru recuperarea banilor datoraţi.

Suma solicitată de Melik în data de 9 mai 1853 prin Ambasada Franţei a fost de 500.000 franci pentru marfa conscată şi, din păcate, deteriorată de trupele turce; trebuie observat că el se autocaracterizează „artist francez”.

În iunie 1853 Melik primeşte înapoi de la guvern o parte din mărfurile confiscate, în sumă de 123809, 50 franci , dar pe restul o refuză pentru că era deteriorată şi nu ar  fi putut-o vinde în Rusia, unde găsise doritori.

25 august 1853 Melik este împuternicit de bancherul armean aflat la acea dată în Paris, să vândă nişte diamante din Constantinopol, în situaţia în care ar avea nevoie de bani, suma datorată fiind de 90000 franci; furnizorii francezi îşi solicită în continuare drepturile băneşti Ambasadei Franţei la Constantinopol, care se ocupa de lichidarea afacerilor bancherului. Bancherul va  fi expulzat din Turcia la sfârşitul anului 1854[6], iar în 1855 încă i se vor mai imputa 7000-8000 de pungi cu bani.[7]

1855 realizează proiectul pavilionului Ţării Româneşti pentru Expoziţia Universală de la Paris

1856 se îngrijeşte de educaţia nepotului său, Iacob Ioan Miren Melik (1840-1889), ful fratelui Arakel Popovici, pe care îl aduce la Paris şi îl înscrie la şcoli private şi apoi la Universitatea de Medicină; acesta va hotărî totuşi să se dedice studiului minelor şi va ajunge un cunoscut matematician, profesor şi se implica şi în politică în Moldova

1856 apare la A. Guyot et Scribe (Paris) lucrarea „L’ Orient devant l’ Occident”[8], vol 1, 250 pagini, semnată de A. Melik, arhitect, membru al Serviciului Oriental al Constantinopolului; credem că este vorba despre acelaşi arhitect Iacob Melik care începuse lucrarea după revoluţia de la 1848, când se refugiase la Paris şi care se autocaracteriza la începutul lucrării: „Copil al Orientului, crescut în Franţa şi impregnat de ideile civilizaţiei franceze, după o lungă perioadă de timp petrecută în România şi la Constantinopole, am fost forţat de evenimente, acum un an să revin pe acest pământ primitor.” Coincidenţa existenţei simultane la Paris a doi arhitecţi Melik, cu un trecut asemănător prin Valahia şi Turcia, ar fi prea mare. Sperăm ca noi informaţii să lămurească prenumele şi personalităţile acestuia/acestora.

Revenirea in tara

1857-1861 realizează refacerea Cazărmii Malmaison

1859 Examinează restaurarea neoclasică a Bisericii Sf. Paraschiva de la Comana vechie, jud. Olt[9], sub conducerea arh. Johann Schlatter; semnătura care apare pe planşe este I.I. Melik

29 iulie 1859 semnează împreună cu Alex. Orăscu şi Carol Beneş devizul de 69315 lei[10] al reparaţiilor necesare la Mănăstirea/Institutul Mărcuţa, sub coordonarea arh. Johann Schlatter

Prin anii 1860 găsim numele lui Iacob I. Melic membru în consiliul Municipiului Bucureşti şi director în Ministerul Lucrărilor Publice. Ar putea  vorba de numele arhitectului Melik sau de o schimbare de semnătură. Între 1865-1867 apare numele unui Iacov Melic ca secretar general al Ministrerului Lucrărilor Publice.

Iacob Melik fost căsăstorit cu Ana Nazaretoglu, refăcând casa ei din str. Spătarului nr. 22, cea mai veche casă locuibila din Bucureşti.

AIA Proiect – Casa Melik

Arhitectul a încetat din viaţă în 1885.

Informaţiile se bazează pe cercetarea întreprinsă în Arhivele Naţionale ale Franţei, la Centrul de documentare al Muzeului Orsay

Bibliografie

[1] A.N.R., M.L.P., dosar 72/1844, f. 83, limba franceză

[2] A.N.R., fond M.L.P., dosar 3/1845, f. 3, . 10

[3] A.N.R., fond R.E.A.Z., dosar 15/1845, f. 57 şi 201

[4] Cercetările ulterioare în conturile şi averea sa au scos la iveală o pierdere de 4-5 milioane franci (London Daily News, 24 ianuarie 1853)

[5] Aceasta va  oferită mai târziu unui alt favorit al sultanului, Nevres Pasha, cu condiţia ca acesta să investească în repararea reşedinţei, primind şi o sumă

generoasă de la sultan; va  deposedat de palat la începutul anului 1863 pentru că sultanul a dorit transformarea palatului în baracă militară (Dover

Express, 28 februarie 1863)

[6] London Daily News, 27 noiembrie 1854

[7] London Daily News , 08 februarie 1855

[8] Lucrarea a fost scanată din biblioteca British Museum şi prezentată de Google Books la http://books.google.ro/books?

id=5SxYAAAAcAAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false

[9] Mihai Ispir, „Un dosar de „restaurare” din 1859” în Muzee şi monumente, vol. 2, 1980, pp. 76-81

[10] A.N.R., fond M.C.I.P., dosar 113/1849