Securitate la incendiu in conformitate cu P118/2025

Cerinţa esenţială „Securitate la incendiu” trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.

Daca nu veti gasi raspunsul la problema dvs, puteti intreba un expert tehnic sau un verificator de proiecte AIA Proiect la cerinta „Securitate la incendiu”, prin formularul de la finalul acestei pagini sau direct pe email la detalii@aia-proiect.ro.

Acest document amplu, intitulat „Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, indicativ P118/1-2025,” aprobat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, reprezintă o reglementare tehnică esențială pentru siguranța la incendiu în construcții. El detaliază criterii stricte și condiții de performanță pentru diverse elemente structurale și sisteme, inclusiv rezistența la foc a pereților, planșeelor, ușilor și acoperișurilor. Normativul abordează cerințele specifice pentru evacuarea persoanelor, incluzând dimensiunile căilor de evacuare și tipurile de scări, precum și măsurile de control al fumului și gazelor fierbinți. De asemenea, sunt stabilite reguli pentru diverse tipuri de clădiri și spații, de la clădiri de locuit și comerciale, la parcări și săli aglomerate, incluzând și dispoziții pentru construcțiile existente și gestionarea materialelor combustibile, cu referințe la standarde europene și naționale relevante.

Am extras și sintetizat informațiile cheie din P118/1-2025 – Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, și am pregătit articol un detaliat, cu citate relevante, organizat pe tematici principale pe care speram să-l găsiți util in activitatea dvs. Puteti asculta o prezentare a P118/2025

Prezentare succinta: Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, indicativ P 118/1-2025

P118_2025 SI Cc

Acest document tehnic, „Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, indicativ P 118/1-2025,” stabilește cerințe și prevederi obligatorii pentru proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor, cu scopul de a asigura securitatea la incendiu. Normativul detaliază clasificări, performanțe, alcătuiri constructive și măsuri de protecție pentru o gamă largă de tipuri de clădiri și spații, atât noi, cât și existente, cu excepții clar definite.

Scop și Domeniul de Aplicare

Normativul reglementează securitatea la incendiu a construcțiilor, având un caracter obligatoriu pentru proiectare și execuție.

Aplicabilitate: Se aplică unei varietăți de construcții, inclusiv clădiri de locuit, administrative, comerciale, de sănătate, culturale, de învățământ, turism, cult, sport, parcaje, atriumuri, galerii, ghene de instalații, coșuri de fum, precum și conformări specifice riscului de explozie volumetrică și instalațiilor cu surse regenerabile de energie (Art. 2.4.9 – 2.4.19, Secțiunea II 3.2, Anexele 4.4 – 4.7, Anexa 5, Capitolul 4).
Excepții Notabile: Normativul nu se aplică anumitor tipuri de construcții și instalații, printre care:
Instalații, sisteme, utilaje, agregate, dispozitive și echipamente de producție.
Construcții și instalații destinate fabricării, manipulării și/sau depozitării substanțelor pirotehnice.
Instalații tehnologice chimice și petrochimice amplasate în aer liber.
Construcții și instalații nucleare.
Construcții și instalații aferente producerii energiei electrice.
Construcții și instalații subterane aferente metroului.
Construcții inginerești (drumuri, căi ferate, poduri, tuneluri – cu excepția canalelor tehnice subterane, turnuri, silozuri etc.).
Depozite de lichide sau gaze în aer liber și instalațiile aferente.
Stații de distribuție carburanți și sisteme de distribuție GPL.
Platforme maritime și heliporturi amenajate pe clădiri (Art. 1.1.6 (1)).
Notă: Pentru construcțiile agrozootehnice, se face asimilare cu construcțiile civile sau de producție/depozitare (Art. 1.1.6 (2)).

Clasificări și Performanțe la Foc

Normativul introduce un sistem detaliat de clasificare a materialelor și elementelor de construcție în funcție de reacția și rezistența la foc, esențiale pentru asigurarea securității.

Reacția la Foc: Clasifică produsele în clase de la A1 (incombustibil) la F (contribuție foarte importantă la propagare rapidă), incluzând specificări pentru emisia de fum (s1, s2, s3) și picături/particule arzând (d0, d1, d2). Există clasificări specifice pentru pardoseli (FL) și produse termoizolante pentru tubulaturi (L), precum și cabluri electrice (ca) (Art. 1.2.1. (13), (13.2), (13.3), (13.4)).
Se permite utilizarea de materiale cu clase de reacție la foc superioare celor indicate (Art. 1.1.7 (1)).
Produsele de construcție trebuie să respecte Hotărârea Guvernului nr. 668/2017. Nu sunt permise produse declarate „nicio performanță determinată (NPD)” sau „performanță deschisă (OD)” (Art. 1.1.8 (1)).
Rezistența la Foc (Criterii de Performanță):R – Capacitate portantă: Abilitatea elementului de a rezista la foc sub acțiuni mecanice specificate, fără pierderea stabilității structurale.
E – Etanșeitate la foc: Capacitatea unui element de separare de a rezista la foc pe o față, fără transmiterea focului la fața neexpusă prin flăcări sau gaze fierbinți.
I – Izolare termică la foc: Capacitatea elementului de a rezista la foc pe o singură față, limitând propagarea căldurii, astfel încât suprafața neexpusă sau materialele adiacente să nu se aprindă și să protejeze persoanele din apropiere. Include criterii I1 și I2 pentru uși, obloane și ansambluri de închidere sisteme de conveiere (Art. 1.2.1. (27)).
G – Rezistența la foc de funingine: Pentru coșuri de fum, include etanșeitatea la fum și izolarea termică, cu indicarea distanței față de produse cu clasă de reacție la foc diferită de A1.
K – Capacitatea de protecție la foc: Capacitatea unei acoperiri de perete sau plafon de a proteja materialul de dedesubt de aprindere sau deteriorare.
Clasificările superioare includ automat cele inferioare (de exemplu, REI-M include REI, RE, R) (Art. 1.1.7 (2)). Orice produs clasificat superior cerințelor normativului este admisibil (Art. 1.1.12).
Risc de Incendiu: Se determină pentru fiecare încăpere, compartiment de incendiu și întreaga construcție, în funcție de densitatea sarcinii termice (q) și funcțiune (Art. 2.1.2.1 (1)).
Riscul de incendiu este „estimarea pierderilor așteptate datorate unui incendiu, care combină pagubele potențiale asociate diferitelor scenarii de incendiu ce se pot produce și probabilitățile ca aceste scenarii să aibă loc” (Art. 1.2.1 (71)).

Amplasarea și Conformarea Construcțiilor

Normativul impune condiții stricte pentru amplasarea și conformarea construcțiilor, inclusiv separarea compartimentelor de incendiu și protecția golurilor. Acestea ar trebui sa se reflecte corect in scenariu de securitate la incendiu.

Limitarea Propagării Incendiilor: Condițiile de limitare a propagării incendiilor sunt obligatorii și se realizează prin distanțe normate sau compartimentare, precum și prin alcătuirea constructivă a elementelor de construcții și instalații (Art. 2.2.0.1).
Densitatea sarcinii termice (q) influențează direct rezistența la foc minimă a pereților și planșeelor (Tabel 5). De exemplu, pentru q > 1.680 MJ/m2 și/sau pericol de explozie volumetrică, se impune o rezistență de EI-M 240/REI 240 pentru pereți (Tabel 6).
Compartimentarea și Pereții Antifoc: Pereții antifoc se execută din materiale A1 sau A2-s1,d0 și trebuie să depășească cu minimum 60 cm acoperișurile combustibile aflate la mai puțin de 4 m distanță (Art. 2.3.2.1.1 (1), Art. 2.3.2.1.6 (1)).
Canalele de ventilare-condiționare care traversează pereții antifoc trebuie să fie incombustibile pe cel puțin 1 m de o parte și de alta a peretelui, cu etanșare la foc echivalentă cu rezistența peretelui. Clapetele de obturare automată trebuie să fie minim EI X (ho i↔o) S, unde X este rezistența peretelui (Art. 2.3.2.1.7).
Conductele din mase plastice pentru canalizare trebuie prevăzute cu sisteme/elemente de obturare cu închidere automată, rezistente la foc minim EI, cu aceeași valoare ca rezistența la foc normată a pereților (Art. 2.3.2.1.7.e).
Protecția Golurilor: Golurile de circulație funcțională și de evacuare în elementele rezistente la foc se protejează obligatoriu cu elemente de închidere corespunzătoare (Art. 2.3.1.4).
Cortinele de siguranță care protejează golurile funcționale în pereții antifoc EI-M 180/REI 180 trebuie să fie rezistente la foc minim EI 90 (Art. 2.3.2.1.8.c).
Ușile, obloanele și cortinele rezistente la foc în pereți antifoc mai mici de EI-M 180/REI 180 trebuie să aibă rezistența la foc minimum jumătate din cea a peretelui, dar nu mai puțin de EI2 60-C5S200 (Art. 2.3.2.1.8 (3)).
Încăperi Tampon: Acestea sunt spații de protecție pentru golurile de circulație și evacuare, echipate cu sisteme mecanice de evacuare a fumului și gazelor fierbinți sau cu sisteme cu presiune diferențială (SPD) (Art. 1.2.1 (44)).
Pereții și planșeele tamburului deschis trebuie să fie fără goluri, cu rezistența la foc de minimum EI/REI 60 pentru pereți și REI 60 pentru planșee (Art. 2.3.2.2.3.b).
Tamburii deschiși prevăd sprinklere deschise (drencere) la fiecare 1 m2, cu un debit total de apă de minimum 0,5 l/s/m2 și timp de funcționare minim 60 de minute (Art. 2.3.2.2.3.c).
Explozie Volumetrică: Elementele constructive rezistente la explozie se dimensionează prin calcul, în funcție de suprafețele de decomprimare (ferestre, panouri rabatabile etc.) (Art. 2.3.4.1.2 (1)).
Acoperișul construcțiilor cu risc de explozie volumetrică trebuie să fie fără pod, iar plafoanele autoportante sau suspendate nu sunt admise (Art. 2.3.4.1.3 (1), (2)).
Pardoselile și plintele trebuie să fie din materiale care nu produc scântei la lovire și să fie conductoare electrostatic (Art. 2.3.4.1.3 (3)).
Se impun sarcini specifice pentru pereții rezistenți la foc și explozie în funcție de distanța dintre peretele deflector și peretele rezistent la explozie (Art. 2.3.4.1.5).
Fațade și Acoperișuri: La clădirile înalte și foarte înalte, termoizolația exterioară și sistemele compozite de izolare termică trebuie să fie clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0 (Art. 2.3.6.1.8, Tabel 16, Art. 2.3.6.2.1 (1)).
Acoperișurile terasă amenajate pentru diverse funcțiuni (parcaje, comerț) trebuie să respecte cerințele specifice funcțiunii (Art. 2.3.6.2.1.c).
Panourile fotovoltaice amplasate peste straturi de hidroizolație necesită respectarea unor prevederi specifice (Art. 2.3.6.2.1 Note (2)).
Pereții cortină trebuie să fie realizați din profile și elemente de ancorare cu clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0 (Art. 2.4.7.1.1).
Fațadele ventilate trebuie să aibă continuitatea întreruptă cel puțin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice (Art. 2.4.7.2.3).
La clădirile înalte și foarte înalte, spațiile libere dintre planșee și învelișul interior al fațadelor duble trebuie etanșate cu sisteme având aceeași rezistență la foc ca a planșeului, dar minimum EI 90 (Art. 2.4.7.3.2 (2.1), (3.1)).
Ghene pentru Instalații: Se separă de restul clădirii cu pereți clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0, cu rezistență la foc minimum EI/REI 30 la clădirile cu nivelul I, II sau III de stabilitate (Art. 2.4.11.2 (1)). La trecerea prin elemente rezistente la foc care delimitează compartimente de incendiu, ghenele se închid în jurul tuburilor, conductelor și cablurilor cu materiale care asigură rezistența la foc echivalentă cu cea a elementului străpuns (Art. 2.4.11.2 (4)).
Coșuri de Fum, Sobe, Hote: Coșurile de fum trebuie să depășească coama acoperișului cu minimum 50 cm pentru învelitori incombustibile și 1 m pentru învelitori combustibile, la mai puțin de 1,5 m de coamă (Art. 2.4.12.1 (2)). Hotele și conductele de evacuare din bucătăriile cu putere termică > 20 kW trebuie să fie din materiale clasa A1 și ventilatoarele F400 90 (Art. 2.4.12.1 (4)).
Camere de Pubelă, Compactoare și Crematorii pentru Deșeuri: Se separă de restul construcției cu elemente din clasa de reacție la foc A1, rezistente la foc minim EI/REI 180 pentru pereți și REI 90 pentru planșee, cu uși de acces EI2 90-C5S200 (Art. 2.4.15.1 (1)).
Instalații și Echipamente Utilizând Surse Regenerabile de Energie (ex. Panouri Fotovoltaice): Fațadele și acoperișurile pe care se montează dispozitive fotovoltaice trebuie să aibă termoizolația/sistemele compozite de izolare termică incombustibile (A1 sau A2-s1,d0), indiferent de destinație și regimul de înălțime. Ancorările și asamblările trebuie să fie, de asemenea, incombustibile (Art. 2.4.18.8 (1)).
Camere Baterii Acumulatoare: Bateriile de acumulatoare se instalează în încăperi dedicate. Se pot instala mai multe baterii de același tip (acide/alcaline) în aceeași cameră. Umiditatea relativă nu trebuie să depășească 90% fără condens (Art. 2.4.19.2, Art. 2.4.19.3).
Spațiile de depozitare a bateriilor litiu-ion protejate cu sprinklere au limitări de suprafață (max. 20 m2) și înălțime (1,80 m sau 3 niveluri) (Art. 2.4.19.4).
Pereții și planșeele camerelor de acumulatoare trebuie să fie minim REI 180 și REI 90, clasa A1, cu goluri de comunicare protejate cu încăperi tampon ventilate în suprapresiune și uși EI2 90-C3S200 (Art. 2.4.19.5.a). Străpungerea pereților de către conducte/cabluri electrice este interzisă, cu excepția cablurilor pentru instalațiile proprii (Art. 2.4.19.5.c).
Ventilarea încăperilor bateriilor este obligatorie pentru diluarea gazelor (hidrogen și oxigen) și eliminarea riscului de explozie, menținând concentrația de hidrogen sub 4% vol. (LEL) (Art. 2.4.19.7 (2)).
Se definește o distanță de siguranță „d” de la sursa de emanare, calculată după o formulă specifică, pentru dispozitive incandescente în apropierea bateriei (Art. 2.4.19.8).

Căi de Evacuare și Acces pentru Intervenție

Normativul acordă o importanță deosebită căilor de evacuare a utilizatorilor și accesului echipajelor de intervenție, detaliind cerințe de dimensionare și protecție.

Definiția Căii de Evacuare: „Circulație comună funcțională (orizontală sau verticală) înglobată sau alipită construcției, destinată evacuării utilizatorilor în caz de incendiu, separată de restul construcției cu elemente rezistente la foc.” Include uși, coridoare, degajamente protejate, tuneluri, holuri, vestibule, scări de evacuare, terase, cursive, logii, pasaje (Art. 1.2.1. (7)).
Principii Generale de Evacuare: Pe căile de evacuare nu este admisă depozitarea sau prevederea elementelor de mobilier (Art. 2.5.3.1 (4)), cu excepția mobilierului fix incombustibil sau combustibil cu clasă de reacție la foc specificată și sarcină termică limitată, amplasat în coridoare/holuri ventilate în suprapresiune sau cu evacuare mecanică de fum (Art. 2.5.3.1 (5)).
Ușile de evacuare pentru mai mult de 30 de utilizatori trebuie să se deschidă în sensul deplasării spre exterior (Art. 2.5.5.2 (1)). Prin deschidere, ușile nu trebuie să se împiedice una pe alta sau să reducă lățimea căilor (Art. 2.5.5.2 (2)). Nu se prevăd praguri mai mari de 2,5 cm în dreptul ușilor pentru mai mult de 5 utilizatori (Art. 2.5.5.2 (3)).
Ușile culisant-pivotante automate pot fi folosite dacă se deschid automat și rămân deschise în caz de defect sau incendiu, și pot fi deschise manual (Anexa 11, Observație). Ușile carusel pot fi folosite doar dacă permit plierea foilor și asigură lățimea necesară, altfel se prevăd uși obișnuite în apropiere (Anexa 11, Observație).
Scări de Evacuare: Scările interioare de evacuare se recomandă a fi iluminate natural, altfel artificial (Art. 2.5.6.1.2 (1)).
Casele de scări, chiar și cele ventilate natural, se prevăd obligatoriu cu sisteme de evacuare a fumului și gazelor fierbinți (trape orizontale/verticale sau SPD), cu acționare manuală și automată (Art. 2.5.6.1.2 (2)).
Scările de evacuare trebuie să asigure evacuarea de la ultimul nivel suprateran/subteran până la nivelul ieșirii în exterior (Art. 2.5.6.1.3 (1)).
Rampele scărilor subterane se separă de cele supraterane prin pereți EI/REI 120 și planșee REI 60, cu comunicare printr-o ușă EI2 90-C5S200 (Art. 2.5.6.2.3 (2)).
Scările cu rampe curbe (elicoidale) sunt considerate căi de evacuare doar în porțiunile unde lățimea minimă a treptei este de 18 cm și maximă de 40 cm, și raza interioară de curbură este cel puțin de două ori lățimea scării (Art. 2.5.6.1.6 (3)).
În casele de scări închise nu sunt admise capace sau uși de vizitare a ghenelor de instalații, cu excepția clădirilor de locuit cu regim normal de înălțime fără circulații comune orizontale independente (Art. 2.5.6.2.2 (1)).
Ușile de acces în casele de scări închise trebuie să aibă sisteme de autoînchidere (C), cu excepția ușilor de acces din apartamentele de locuit (Anexa 11, (119)).
Determinarea Numărului și Lungimii Căilor de Evacuare: Numărul căilor de evacuare depinde de necesarul de unități de trecere (fluxuri), nivelul de stabilitate la incendiu, riscul de incendiu și tipul construcției (Art. 2.5.13.1).
Lungimea căii de evacuare se măsoară pe traseul parcurs de la punctul de plecare până la cea mai apropiată ușă de evacuare sau prima treaptă a scării deschise (Art. 2.5.14.1 (1)).
Pentru spațiile deschise, de tip open space, se recomandă minimum două căi de evacuare distincte și independente (Art. 2.4.3.2.d).
La clădirile cu funcțiuni mixte, căile de evacuare comune trebuie să îndeplinească cele mai severe condiții (Art. 2.5.14.4 (2)).
Acces și Intervenție pentru Autospeciale: Construcțiile trebuie să asigure accesul autospecialelor de intervenție prin căi carosabile cu lățime liberă minimă de 3,50 m (pentru h ≤ 15 m) sau 7,00 m (pentru h > 15 m sau adâncime carosabil > 30 m) (Art. 2.6.2).
Înălțimea liberă pe traseul autospecialei trebuie să fie de minimum 4,20 m, iar distanța minimă de la construcție la carosabil de 3,00 m (Art. 2.6.2).
Construcțiile destinate persoanelor care nu se pot evacua singure (cu locuri de dormit) trebuie să asigure accesul autospecialelor de stingere pe cel puțin 50% din perimetrul pereților exteriori (Art. 2.6.7 (2)).
Racordurile fixe pentru instalațiile de stingere trebuie să fie la maxim 40 m de autospeciale (Art. 2.6.7 (3)).

Prevederi Specifice pentru Diferite Tipuri de Construcții

Normativul adaptează cerințele generale la specificul fiecărui tip de clădire, luând în considerare riscurile și nevoile particulare.

Clădiri Civile Supraterane (Generalități):Se conformează și compartimentează în funcție de nivelul de stabilitate la incendiu, aria construită și numărul de niveluri (Art. 3.1.2.5 (2)).
Activitățile cu riscuri mari/foarte mari de incendiu se dispun, pe cât posibil, în zone distincte (Art. 3.1.2.5 (3)).
Nu este recomandată dispunerea încăperilor cu risc de explozie volumetrică în subsoluri, iar manipularea/depozitarea materialelor explozive este interzisă, cu excepții justificate (Art. 3.1.2.5 (4), (5)).
Clădirile înalte și foarte înalte nu pot fi comasate în același compartiment de incendiu (Art. 3.1.2.4).
Finisajele pe căile comune de circulație și evacuare trebuie să respecte clasele de reacție la foc (Tabel 19, Tabel 48).
Lungimile maxime admise ale căilor de evacuare sunt specificate pentru diferite niveluri de stabilitate la incendiu și tipuri de circulații (Tabel 50, Tabel 51).
Clădiri de Locuit Supraterane: Accesul și intervenția autospecialelor pe cel puțin o latură și 15% din perimetrul pereților exteriori pentru locuințe individuale (Art. 3.2.1.13 (1)).
Clădiri Administrative Supraterane: Pot include scări monumentale deschise, dacă sunt asigurate și scări închise pentru evacuare (Art. 3.2.2.5 (1)).
Accesul autospecialelor pe cel puțin o latură și 25% din perimetrul pereților exteriori (Art. 3.2.2.10 (1)).
Clădiri pentru Comerț Supraterane: Încăperile de depozitare cu suprafață > 36 m2 și densitate sarcinii termice > 105 MJ/m2 se prevăd cu sisteme independente de evacuare a fumului (Art. 3.2.3.6 (3)).
Nu sunt admise produse explozive sau cu ardere violentă, gaze lichefiate și lichide combustibile cu temperatură de inflamabilitate a vaporilor sub 28ºC, cu excepții (Art. 3.2.3.14).
Clădiri pentru Sănătate Supraterane: Spațiile de spitalizare deschise pentru persoane care nu se pot evacua singure nu sunt admise, cu excepții (Art. 3.2.4.5 (6)).
Accesul autospecialelor pe cel puțin două laturi alăturate și 50% din perimetrul exterior pentru clădiri cu locuri de spitalizare (Art. 3.2.4.11 (1)).
Clădiri pentru Învățământ Supraterane: Casele de scări de evacuare închise sunt obligatorii, indiferent de numărul de niveluri (Art. 3.2.6.10 (2)). Grădinițele prevăd obligatoriu scară exterioară.
Lățimea minimă liberă de trecere a ușilor de evacuare de 90 cm, iar rampele scărilor și coridoarele de 1,20 m (Art. 3.2.6.10 (3)).
Clădiri de Cult Supraterane: Clădirile parter cu până la 100 de utilizatori pot fi din lemn, clasa D-s1,d0 sau D-s2,d0 (Art. 3.2.8.1).
Minimum două căi de evacuare pentru capacitate > 100 utilizatori (Art. 3.2.8.4 (1)).
Clădiri de Sport Supraterane: Scaunele trebuie să fie solidarizate de platformă/gradenă și să nu depășească criteriile de aprindere a mobilierului tapițat (Art. 3.2.9.4 (2)).
Distanța liberă de circulație între rânduri de scaune minim 35 cm (Art. 3.2.9.4 (3)).
Parcaje pentru Autoturisme: Parcaje subterane cu mai mult de 10 autoturisme respectă NP 127-2009 (Art. 3.2.11.1 (3)).
Distanța minimă de siguranță dintre parcaje exterioare și fațade/ieșiri este de 6 m (Art. 3.2.11.1 (4)).
Parcajele supraterane închise se separă interior cu pereți EI/REI 60 în arii de max. 6.000 m2 (cu stingere automată) sau 3.000 m2 (fără) (Art. 3.2.11.5 (1)).
Numărul de utilizatori se estimează la 15% din locurile de parcare, cu două persoane per autoturism (Art. 3.2.11.13 (3)).
Spațiile conexe parcajelor se tratează corespunzător NP 127-2009 (Art. 3.2.11.15 (1)).
Amenajări în Aer Liber (Spectacole, Campinguri):Amenajările neacoperite pentru spectacole sunt considerate cu nivelul IV sau V de stabilitate și se amplasează la distanțe de siguranță majorate cu 100% pentru capacități > 400 utilizatori (Art. 3.3.3.1 (1)).
Gradenele pentru spectatori au structuri incombustibile R 15 și platforme din materiale A1 sau A2-s1,d0 (Art. 3.3.3.1 (3)).
Corturile trebuie să aibă structură de rezistență min R 30, suprafață max 1.500 m2 și membrană min B-s2,d0 (Art. 3.3.3.4 (1)).
Campingurile cu suprafață > 5.000 m2 se recomandă a fi echipate cu hidranți exteriori sau bazine de apă, cu un debit de stingere de minim 5 l/s pentru 60 minute (Art. 3.3.4.6 (1)).

Construcții Înalte, Foarte Înalte și cu Săli Aglomerate

Aceste categorii de clădiri sunt supuse unor reglementări mai stricte datorită complexității și riscului potențial crescut.

Clădiri Înalte (h > 28m) și Foarte Înalte (h ≥ 45m):Pereții, planșeele și acoperișurile se realizează din produse clasa A1 sau A2-s1,d0 (Art. 4.1.4.1 (1)).
Finisajele exterioare și materialele termoizolante/de placare a închiderilor perimetrale (cu excepția pereților cortină și a panourilor din tâmplărie metalice) trebuie să fie clasa A1 sau A2-s1,d0 (Art. 4.1.4.1 (2)).
Separarea grupărilor de încăperi de birouri de tip open-space de circulațiile comune orizontale se face prin pereți rezistenți la foc (Art. 4.1.3.4 (1)).
Spațiile de spitalizare deschise pentru persoane care nu se pot evacua singure nu sunt admise (Art. 4.1.3.4 (4)).
Ascensoarele trebuie să aibă puțuri proprii, separate prin pereți EI/REI 120 (pentru persoane) sau EI/REI 180 (pentru marfă), și planșee REI 120 (Art. 4.1.4.10 (1)).
Este obligatorie asigurarea a minimum două căi de evacuare, distincte și independente (Art. 4.1.5.1 (1), Art. 4.2.5.1 (1)).
Lungimile de evacuare sunt reduse, cu specificări pentru coridoare înfundate (Tabel 93, Tabel 97).
Încăperile tampon ale scărilor de evacuare sunt obligatorii, cu pereți EI/REI 90 și planșee REI 90, și uși EI2 90-C5S200, ventilate în suprapresiune (Art. 4.1.5.9 (2), Art. 4.2.5.7 (2)).
Circulațiile comune orizontale fără ferestre directe în exterior se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului și gazelor fierbinți sau SPD (Art. 4.1.5.12 (1)).
Clădiri cu Săli Aglomerate: Se clasifică în categoria S1 (teatre, spectacole, discoteci, cluburi) sau S2 (întruniri, conferințe, sport, magazine, restaurante, cinematografe) (Tabel 98).
Încăperile cu risc mare de incendiu sau cu aparataj de importanță deosebită se separă de restul clădirii prin pereți și planșee cu rezistența la foc în funcție de densitatea sarcinii termice (Art. 4.3.3.1 (1)).
Pereții și planșeele de separare a parcajelor față de sălile aglomerate trebuie să fie minim EI/REI 240 (pereți) și REI 180 (planșee) (Art. 4.3.3.2).
Sălile de teatru cu peste 600 locuri și scenă amenajată prevăd cortine de siguranță rezistente la foc minim EI 90 (Art. 4.3.4.2.5.a).
Minimum două ieșiri de evacuare distincte și judicios distribuite pentru fiecare nivel al sălilor aglomerate, foaiere, bufete, garderobe cu aria de peste 100 m2 (Art. A.10.4.1.41).
Nu se admite evacuarea prin scenă sau podium (Art. A.10.4.1.42).
Traseele de evacuare prin foaiere, holuri și windfanguri nu se iau în considerare la stabilirea lungimii de evacuare normate dacă acestea au asigurate condițiile de securitate la incendiu stabilite pentru sala aglomerată respectivă, inclusiv sisteme de evacuare a fumului (Tabel 110, Notă).

Construcții Subterane și de Producție/Depozitare

Reglementări specifice pentru spațiile subterane și cele cu activități industriale sau de depozitare.

Construcții Civile Subterane:Căile de evacuare ale spațiilor publice subterane trebuie să fie independente de cele supraterane, cu comunicare admisă doar în condițiile normativului (Art. 2.5.3.1 (2), Art. 5.5.3 (2)).
Produsele de construcție utilizate trebuie să fie din clasa A1 sau A2-s1,d0 (Art. 5.4.2).
Lungimile de evacuare sunt precizate în Tabelul 113.
Construcții de Producție și/sau Depozitare:Se determină riscurile de incendiu și, după caz, pericolul de explozie volumetrică (Art. 6.1.1.2 (1)).
Nu se comasează cu clădiri civile; compartimentarea se face cu pereți rezistenți la foc în funcție de densitatea sarcinii termice (Art. 6.1.2.1 (2)).
Plafoanele autoportante sau suspendate nu sunt admise în încăperi cu risc foarte mare de incendiu și explozie volumetrică (Art. 6.1.4.4).
Depozitele frigorifice de tip box-in-box cu suprafață > 100 m2 se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului (Art. 6.1.4.6 (2)).
Numărul de utilizatori pe unitatea de trecere (flux) de evacuare este specificat în Tabelul 115 (ex: 90 pers. pentru risc mic, 65 pers. pentru risc mare/foarte mare).
Depozitele de materiale și substanțe combustibile cu risc foarte mare și explozie volumetrică, cu suprafață > 36 m2, necesită pereți EI/REI 240 și planșee REI 180 (Tabel 102).
Construcțiile de depozitare cu stive înalte trebuie echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor (Art. A.10.6.2.29).
Depozitele de litiu-ion necesită pereți minim REI 180, uși EI2 90-C5S200 (sau EI2 120-C5S200 pentru anumite tipuri) și planșee minim REI 120, cu distanțe de siguranță specifice între rafturi și materiale (Art. A.10.2.9.295).

Instalații și Mijloace de Stingere a Incendiilor

Echiparea construcțiilor cu sisteme de stingere și detecție este un pilon fundamental al securității la incendiu.

Sisteme de Detecție, Semnalizare și Alarmare: Clădirile, compartimentele și spațiile cu funcțiunea de producție și/sau depozitare cu aria desfășurată > 600 m2 și densitatea sarcinii termice > 105 MJ/m2 se echipează cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare a incendiului, cu excepția depozitelor de cereale în vrac (Art. 6.1.6.1 (4)).
Stingătoare: Se prevăd stingătoare portative și transportabile, în funcție de risc și suprafață (Art. 6.1.6.1 (5), (6)).
Instalații Automate de Stingere cu Sprinklere: Se prevăd conform normativului P118:2/2013 și/sau SR EN 12845 (Art. 6.1.6.1 (7)).
Sisteme cu Ceață de Apă: Normativul face referire la standarde precum SR EN 14972-1, SR EN 14972-3, SR EN 14972-6 pentru proiectare, instalare, verificare și mentenanță a acestor sisteme.

Evacuarea Fumului și a Gazelor Fierbinți (Desfumare)

Măsurile de desfumare sunt cruciale pentru siguranța utilizatorilor și a echipelor de intervenție.

Experiza tehnica – P118_2025

Scop: „Extragerea din spațiile incendiate a unei părți din fumul și gazele de ardere în scopul asigurării condițiilor de evacuare a utilizatorilor și a folosirii mijloacelor de intervenție la stingere, precum și de limitare a propagării incendiilor.” (Art. 8.1.1 (1), Art. A.10.9.1).
Tipuri de Sisteme: Se pot realiza prin tiraj natural-organizat sau prin ventilare mecanică (Art. 8.1.2 (1)).
Criterii de Proiectare: Sistemele pot servi pentru protejarea căilor de evacuare, protejarea bunurilor sau ambele (Art. 8.1.2 (2)).
Amplasarea Găurilor de Evacuare și Admisie Aer: Gurile de evacuare a fumului se amplasează în treimea superioară a pereților încăperii (partea inferioară a grilei la minim 1,80 m de pardoseală) sau în acoperiș. Pot comunica direct cu exteriorul sau prin canale/ghene rezistente la foc (Art. 8.1.10 (4)).
Gurile de admisie a aerului se dispun în treimea inferioară a pereților (marginea superioară la max. 1 m de pardoseală pentru h < 3m, sau în treimea inferioară pentru h > 3m), comunicând cu exteriorul direct sau prin canale/ghene (Art. 8.1.10 (5)).
Admisia aerului naturală sau mecanică trebuie să reprezinte minim 75% din debitul volumetric de fum evacuat (cu toleranță +/- 10%) (Art. 8.1.10 (6)).
Rezervoare de Fum: Se delimitează prin bariere de fum minim clasa DH 30 sau elemente structurale cu rezistență la foc de minim 30 de minute (Art. 8.1.12 (1)). Lungimea maximă a unui rezervor de fum nu va depăși 60 m (Art. 8.1.12 (3), Figura 79).
Aria maximă a unui rezervor de fum nu trebuie să depășească 2.000 m2 (pentru sistem natural-organizat) sau 2.600 m2 (pentru ventilatoare mecanice) (Art. 8.1.13 (1)).
Ventilatoare: Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie să fie rezistente la foc clasa F400 120 (Art. 8.4.2 (1)). Alimentarea cu energie electrică se face obligatoriu din două surse independente (Art. 8.4.3).

Construcții Existente (Anexa 10)

Anexa 10 detaliază prevederi specifice pentru construcțiile existente, recunoscând provocările adaptării.

Domeniul de Aplicare: Prevederile sunt obligatorii pentru lucrările de amenajări în construcții existente de orice fel, indiferent de proprietate sau destinație (Art. A.10.1.1.2).
Excepții și Recomandări: Nu se aplică instalațiilor și echipamentelor tehnologice de producție, construcțiilor pentru explozibili, instalațiilor tehnologice în aer liber, construcțiilor nucleare etc. (Art. A.10.1.1.3). Pentru monumente istorice, prevederile au caracter de recomandare, luându-se măsuri de îmbunătățire posibil de realizat fără a afecta caracterul monumentului (Art. A.10.1.1.4).
Riscul de Incendiu: Se determină în principal de densitatea sarcinii termice (q) și destinație, putând fi mare (q > 840 MJ/m2), mijlociu (q = 420-840 MJ/m2) sau mic (q < 420 MJ/m2) (Art. A.10.2.1.1, A.10.2.1.2). Cel mai periculos risc necompartimentat determină riscul întregii încăperi/construcții, cu excepții (Art. A.10.2.1.6).
Măsuri de Protecție Compensatorii: În situații justificate tehnic, când anumite prevederi nu pot fi îndeplinite, se pot adopta măsuri de îmbunătățire sau alternative de protecție (pasive, active sau combinații), bazate pe expertize tehnice (Art. 1.1.1.b Nota, Art. A.10.3.1.2). Dacă prevederile din Anexa 10 sunt mai restrictive decât cele pentru clădiri noi, se aplică cele mai puțin restrictive pentru clădiri noi (Anexa 10, Notă generală).
Pereți și Planșee Rezistente la Foc: Pereții antifoc dintre construcțiile existente și extinderi noi trebuie să reziste cel puțin 3 ore (EI-M 180/REI 180) (Art. 1.1.1.b (313)).
Rosturile dintre pereții antifoc existenți și planșee/stâlpi/acoperișuri/pereți exteriori se etanșează cu materiale care asigură o rezistență la foc de cel puțin 1 oră și 30 de minute (EI 90) (Art. A.10.2.3.9).
Plafoanele suspendate sau autoportante combustibile trebuie să aibă continuitatea întreruptă prin fâșii incombustibile sau spații libere de minimum 60 cm (Art. A.10.2.4.4).
Golurile funcționale în planșeele intermediare rezistente la foc se protejează cu elemente rezistente la foc sau, în cazuri justificate, cu ecrane din materiale A1/A2-s1,d0 și perdele de apă (Art. A.10.2.3.38).
Căi de Evacuare: Căile de circulație existente trebuie să asigure și evacuarea persoanelor. Căi special destinate evacuării se prevăd doar dacă cele funcționale sunt insuficiente (Art. A.10.2.5.2).
Nu este admisă asigurarea celei de a doua căi de evacuare prin ferestre la clădiri existente înalte, foarte înalte și cu săli aglomerate (Art. A.10.2.5.8).
Pe căile de evacuare nu se admit uși care se pot bloca sau de tip glisant, ghilotină, basculant, cu excepții. Ușile pliante și turnante pot fi folosite doar dacă permit plierea ușoară a foilor și asigură lățimea necesară, sau dacă sunt însoțite de uși pietonale obișnuite (Art. A.10.2.5.15).
Lățimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare este specificată (ex: 80 cm pentru un flux, 1,10 m pentru două fluxuri) (Art. A.10.2.5.60).
Lățimea coridoarelor, rampelor și podestelor scărilor utilizate pentru evacuarea a peste 50 de persoane nu trebuie redusă de uși sau ferestre care se deschid spre acestea și pot fi blocate (Art. A.10.2.5.64).
Evacuarea Fumului și a Gazelor Fierbinți (Desfumare) în Construcții Existente: Se urmărește extragerea fumului pentru a asigura evacuarea utilizatorilor și intervenția pompierilor (Art. A.10.9.1).
Dispozitivele de desfumare au acționare automată sau manuală. Acționarea automată este dublată de comanda manuală (Art. A.10.9.6).
Gurile de desfumare trebuie să aibă o suprafață liberă normată în raport cu aria încăperii (Art. A.10.9.13).
Se utilizează și sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare și ecrane verticale din materiale A1 sau A2-s1,d0, coborâte sub tavan, pentru limitarea propagării laterale a gazelor fierbinți (Art. A.10.9.36).
Evacuarea fumului și a gazelor fierbinți se asigură separat pentru fiecare nivel la construcțiile etajate, cu canale rezistente la foc minim EI/REI 60 (Art. A.10.9.43).

Anexe și Referințe Normative

Documentul include o serie de anexe care detaliază aspecte specifice și o listă de standarde și reglementări tehnice de referință.

Anexele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 detaliază aspecte specifice precum încăperi pentru instalații, căi de evacuare, agenți frigorifici, amplasarea construcțiilor, clasificarea riscurilor, puteri calorifice și prevederi pentru construcții existente.
Documentul citează numeroase standarde europene (SR EN) referitoare la încercări de rezistență și reacție la foc (ex: SR EN 13501-1, SR EN 13501-2, SR EN 13501-5), sisteme de control al fumului și gazelor fierbinți (ex: SR EN 12101-6, SR EN 12101-13), uși și obloane rezistente la foc (ex: SR EN 15269), stingătoare (SR EN 1866), instalații de stingere cu ceață de apă (SR EN 14972), și alte normative tehnice naționale.
Se face referire la Regulamente UE și Decizii CE privind produsele pentru construcții și rezistența la foc.

Concluzie Generală pentru P118:

Acest normativ reprezintă un ghid cuprinzător pentru asigurarea securității la incendiu în diverse tipuri de construcții din România, punând un accent puternic pe clasificarea materialelor, compartimentarea eficientă, proiectarea sigură a căilor de evacuare și implementarea sistemelor de detecție, stingere și desfumare. Flexibilitatea este oferită prin posibilitatea adoptării de măsuri compensatorii pentru construcțiile existente, sub rezerva justificării tehnice și a conformității cu expertizele de securitate la incendiu.

Glosar de termeni cheie

Atrium: Incintă închisă în interiorul unei construcții, delimitată pe una sau mai multe laturi de cel puțin patru niveluri ale construcției. Poate fi neacoperit sau acoperit.
Capacitate portantă (R): Aptitudinea unui element de construcție de a rezista la expunerea la foc sub acțiuni mecanice specificate, pe o durată normată, fără pierderea stabilității structurale.
Cale de evacuare: Circulație comună funcțională (orizontală sau verticală) înglobată sau alipită construcției, destinată evacuării utilizatorilor în caz de incendiu, separată de restul construcției cu elemente rezistente la foc.
Clasa de reacție la foc: Clasificare a comportamentului unui produs care, în condiții specificate, alimentează prin propria sa descompunere un foc la care este expus (ex: A1, A2, B, C, D, E, F).
Compartiment de incendiu: Spațiu închis, care cuprinde unul sau mai multe spații separate, limitat de elemente de construcție care au o rezistență la foc specificată, pentru a împiedica propagarea incendiului pentru o perioadă dată.
Construcție civilă: Construcție destinată utilizatorilor, cu excepția celor destinate activităților de producție și/sau depozitare și celor agrozootehnice. Include clădiri cu înălțime obișnuită, înalte, foarte înalte și cu săli aglomerate.
Construcție înaltă: Clădire civilă la care pardoseala ultimului nivel utilizabil este situată la o înălțime între 28,00 m și 45,00 m inclusiv, măsurată de la nivelul terenului sau carosabilului adiacent.
Construcție foarte înaltă: Clădire civilă la care pardoseala ultimului nivel utilizabil este situată la o înălțime de 45,00 m sau mai mult, măsurată de la nivelul terenului sau carosabilului adiacent.
Construcție supraterană: Construcție realizată peste cota terenului înconjurător natural sau amenajat, cu sau fără subsoluri.
Construcție subterană: Construcție independentă realizată în întregime sub nivelul terenului înconjurător (natural sau amenajat), având numai căi pentru acces și evacuare la nivelul terenului.
Cortină de siguranță rezistentă la foc: Element mobil de protecție în caz de incendiu a golurilor funcționale din pereții care delimitează încăperi, spații sau compartimente de incendiu.
Criterii de performanță (R, E, I, M, W, G, K): Condiții specifice în raport cu care se evaluează îndeplinirea unei cerințe de performanță la foc.
R (Capacitate portantă): Vezi definiția de mai sus.
E (Etanșeitate la foc): Vezi definiția de mai sus.
I (Izolare termică la foc): Capacitatea elementului de construcție de a rezista la expunere la foc pe o singură față, fără propagarea focului ca rezultat al transferului important de căldură la fața neexpusă.
M (Acțiune mecanică): Capacitatea unui element de a rezista la impactul mecanic.
W (Radiație): Capacitatea unui element de a limita transmiterea radiației termice.
G (Rezistența la foc de funingine): Capacitatea coșului și a produselor pentru coșuri de a rezista la foc de funingine.
K (Capacitate de protecție la foc): Capacitatea unei acoperiri de perete sau plafon de a asigura protecție materialului de sub acoperire la aprindere, carbonizare sau altă deteriorare.
Densitatea sarcinii termice (q): Valoare exprimată în MJ/m², utilizată pentru a determina riscul de incendiu al unei încăperi sau compartiment de incendiu.
Dispozitiv (gură) pentru admisia aerului în caz de incendiu: Gol permanent deschis sau închis cu dispozitiv de protecție care se deschide automat în caz de incendiu, prevăzut și cu acționare manuală, practicat în partea inferioară a închiderilor perimetrale ale încăperii din care se evacuează fumul.
Încăpere tampon: Încăpere de protecție a golurilor de circulație funcțională și de evacuare din pereți, conformată, alcătuită și echipată pentru a corespunde rolului său în caz de incendiu (ex: cu sisteme de control al fumului).
Instalație automată de stingere a incendiilor: Sistem de stingere a incendiilor care se declanșează automat la detectarea unui incendiu (ex: sprinklere).
Limitarea propagării incendiilor: Ansamblul măsurilor constructive și al echipării cu instalații de protecție împotriva incendiilor, prevăzute pentru împiedicarea extinderii incendiului pe durate normate de timp, în interiorul construcției sau în afara acesteia.
Lungimea căii de evacuare: Distanța parcursă în axul căilor de evacuare, de la punctul de plecare al utilizatorului până la cea mai apropiată ușă de evacuare (directă în exterior, de acces într-o scară de evacuare, încăpere tampon sau degajament protejat) sau prima treaptă a scării deschise.
Mansardă: Spațiu construit sau amenajat funcțional în volumul acoperișului construcției, situat între ultimul planșeu utilizat și acoperișul în pantă (sau podul neamenajat), care asigură cerințele de siguranță și confort.
Nivel de stabilitate la incendiu: Clasificare a construcției sau a compartimentului de incendiu în funcție de performanțele sale în caz de incendiu (ex: I, II, III, IV, V).
Open space: Spațiu deschis, nedelimitat de elemente de separare cu performanțe la foc.
Parcaj suprateran puternic ventilat natural: Categorie distinctă a parcajelor deschise supraterane care îndeplinește cumulativ anumite condiții de ventilare naturală.
Pereți antifoc: Pereți care separă compartimente de incendiu, executați din materiale incombustibile și dimensionați să reziste la efectele incendiilor.
Risc de incendiu: Estimare a pierderilor așteptate datorate unui incendiu, care combină pagubele potențiale asociate diferitelor scenarii de incendiu și probabilitățile ca acestea să aibă loc (ex: mare, mijlociu, mic).
Săli aglomerate: Spații sau clădiri destinate prezenței simultane a unui număr mare de persoane, clasificate în Categoria S1 (teatre, discoteci) sau Categoria S2 (săli de conferințe, sport, restaurante).
Sistem cu presiune diferențială (SPD): Sistem de control al fumului care menține o diferență de presiune între un spațiu protejat (ex: casă de scară) și un spațiu neprotejat pentru a preveni pătrunderea fumului.
Suprafața utilă de deschidere: Aria efectivă prin care fumul și gazele fierbinți pot fi evacuate, calculată cu ajutorul coeficientului de curgere.
Tambur deschis: Spațiu de protecție la incendiu, echipat cu sprinklere deschise (drencere), utilizat pentru a proteja golurile funcționale în pereții antifoc.
Unitate de trecere (flux de evacuare): Lățimea minimă necesară pentru trecerea unui anumit număr de persoane pe o cale de evacuare (ex: 80 cm pentru un flux).
Ventilatoare de evacuare a fumului: Ventilatoare rezistente la foc, utilizate pentru a extrage fumul și gazele fierbinți din încăperi în caz de incendiu.

Întrebări si răspunsuri din P 118/1-2025 – Normativul privind securitatea la incendiu a construcțiilor

Ce este „Normativul privind securitatea la incendiu a construcțiilor, indicativ P 118/1-2025” și cui se aplică?

Acest normativ este o reglementare tehnică aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației nr. 267/2025. El stabilește condițiile și cerințele tehnice pentru asigurarea securității la incendiu a construcțiilor.

Se aplică unei game largi de clădiri, inclusiv:

Clădiri de locuit (individuale și colective)
Clădiri administrative
Clădiri comerciale (magazine, centre comerciale, restaurante, discoteci, cazinouri)
Clădiri pentru sănătate (spitale, policlinici, azile, creșe, cămine de bătrâni)
Clădiri pentru cultură (teatre, muzee, biblioteci)
Clădiri pentru învățământ (grădinițe, școli, licee, universități)
Clădiri pentru turism (hoteluri, moteluri, pensiuni, cabane)
Clădiri de cult (biserici, sinagogi, temple)
Clădiri de sport (stadioane, arene)
Construcții civile izolate (montane sau din Delta Dunării)
Parcaje pentru autoturisme (supraterane și subterane, cu excepțiile menționate)
Anumite amenajări și construcții în aer liber (spectacole, corturi, campinguri)
Construcții cu funcțiuni mixte (care combină destinații civile, de producție și/sau depozitare)

Nu se aplică obiectivelor/proiectelor de investiții sau construcțiilor cu caracter special, cum ar fi:

Instalații, sisteme, utilaje, agregate, dispozitive și echipamente de producție
Construcții și instalații destinate fabricării, manipulării și/sau depozitării substanțelor pirotehnice
Instalații tehnologice chimice și petrochimice amplasate în aer liber
Construcții și instalații nucleare
Construcții și instalații aferente producerii energiei electrice
Construcții și instalații subterane aferente metroului
Construcții și instalații specifice organizărilor de șantier
Construcții inginerești (drumuri, căi ferate, poduri, tuneluri – cu excepția canalelor tehnice subterane ale construcțiilor, coșuri de fum, turnuri de răcire, antene, buncăre, silozuri, castele de apă, telegondole, linii de transport energie electrică/fluide tehnologice, sisteme de canalizare)
Depozite de lichide sau gaze în aer liber și instalațiile tehnologice aferente
Stații de distribuție carburanți și sisteme de distribuție GPL la consumatori casnici sau industriali
Platforme maritime și heliporturi amenajate pe clădiri.

Ce înseamnă clasele de reacție la foc (A1, A2, B, C, D, E, F) și cum se determină performanța materialelor?

Clasele de reacție la foc indică modul în care un produs (material, element de construcție) contribuie la dezvoltarea unui incendiu la care este expus. Clasificările sunt:

A1: Produse incombustibile, fără contribuție la incendiu.
A2: Produse incombustibile, cu contribuție foarte limitată la incendiu.
B: Produse care se sting în lipsa unei flăcări de întreținere și au o contribuție foarte mică la incendiu.
C: Produse combustibile care contribuie la dezvoltarea incendiului în anumite limite.
D: Produse combustibile care contribuie la dezvoltarea și propagarea incendiului.
E: Produse combustibile a căror contribuție la propagarea rapidă a incendiului este importantă.
F: Produse combustibile a căror contribuție la propagarea rapidă a incendiului este foarte importantă.

Suplimentar, se specifică emisia de fum (s1, s2, s3) și a picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1, d2).

s1: Emisie de fum foarte redusă.
s2: Emisie de fum redusă.
s3: Emisie de fum semnificativă.
d0: Fără picături/particule arzânde.
d1: Picături/particule arzânde care nu persistă mult.
d2: Picături/particule arzânde semnificative.

Clase similare (A1FL, BFL etc.) sunt folosite pentru pardoseli (s1, s2 pentru fum), iar pentru produse termoizolante pentru tubulaturi liniare și cabluri electrice există clasificări specifice (A1L, Aca etc. cu s și d, respectiv s, d, a pentru conductivitate). Performanța la foc a materialelor, elementelor și produselor de construcții se determină pe baza reglementărilor UE și a legislației naționale în vigoare, iar produsele comercializate trebuie să respecte Hotărârea Guvernului nr. 668/2017. Nu sunt permise produse declarate cu „nicio performanță determinată (NPD)” sau „performanță deschisă (OD)”.

Ce reprezintă criteriile de performanță R, E, I, M, G, K pentru rezistența la foc a elementelor de construcție?

Aceste simboluri definesc capacitatea unui element de construcție de a rezista la foc pentru o anumită perioadă de timp:

R – Capacitate portantă: Abilitatea elementului de a rezista la foc sub acțiuni mecanice specificate, fără pierderea stabilității structurale.
E – Etanșeitate la foc: Capacitatea unui element cu funcție de separare de a rezista la foc pe o față, fără transmiterea focului la fața neexpusă (fără flăcări sau gaze fierbinți care să provoace aprinderea).
I – Izolare termică la foc: Capacitatea elementului de a rezista la foc pe o singură față, fără propagarea focului prin transfer semnificativ de căldură la fața neexpusă, astfel încât aceasta să nu se aprindă și să protejeze persoanele din apropiere. Există niveluri specifice de izolare termică (I1, I2) pentru anumite produse (ex. uși, ansambluri de închidere sisteme de conveiere), cu limite precise de creștere a temperaturii medii și maxime.
M – Acțiune mecanică: Capacitatea de a rezista la acțiuni mecanice în timpul expunerii la foc.
G – Rezistența la foc de funingine: Capacitatea coșului de fum și a produselor aferente de a rezista la foc de funingine, incluzând etanșeitatea la fum și izolarea termică.
K – Capacitatea de protecție la foc: Capacitatea unei acoperiri de perete sau plafon de a proteja materialul de sub acoperire de aprindere, carbonizare sau alte deteriorări pentru o durată specificată.

Clasificarea unui produs pentru o anumită perioadă include toate clasele inferioare (ex. REI-M include REI, RE, R).

Ce sunt căile de evacuare în caz de incendiu și care sunt cerințele generale?

Căile de evacuare sunt circulații funcționale (orizontale sau verticale) integrate sau alipite construcției, special concepute pentru evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu. Acestea trebuie să fie separate de restul construcției prin elemente rezistente la foc și să asigure o evacuare prin uși, coridoare, degajamente protejate, tuneluri, holuri sau vestibuluri, fie direct la nivelul terenului, fie către suprafețe carosabile, fie către compartimente de incendiu învecinate (în condițiile permise de normativ).

Cerințe generale includ:

Număr suficient: Minimum două căi de evacuare distincte și independente în majoritatea clădirilor etajate și cu săli aglomerate.
Vizibilitate și Accesibilitate: Traseele trebuie să fie ușor de recunoscut și să asigure o circulație ușoară, fără obstacole.
Uși: Ușile de evacuare trebuie să se deschidă, de regulă, în sensul deplasării spre exterior (cu excepții), să nu se blocheze reciproc și să nu aibă praguri mai înalte de 2,5 cm (sau cu rampe). Ușile automate glisante pot fi folosite dacă se deschid automat și rămân deschise în caz de urgență. Ușile carusel/turnante sunt permise doar dacă se pot plia ușor pentru a asigura lățimea necesară evacuării.
Scări: Scările interioare de evacuare trebuie să fie, de regulă, închise în case de scări și să aibă sisteme de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți (trape orizontale/verticale sau sisteme cu presiune diferențială – SPD). Lățimile rampelor și podestelor sunt normate în funcție de numărul de unități de trecere (fluxuri). Scările elicoidale și cele cu trepte balansate au condiții specifice de utilizare ca și căi de evacuare.
Lungime de evacuare: Se măsoară pe axa căilor de evacuare de la punctul de plecare al utilizatorului până la cea mai apropiată ușă de evacuare (spre exterior, scară, cameră tampon, degajament protejat). Valorile maxime admise variază în funcție de tipul și nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii, precum și de numărul de direcții de evacuare disponibile.
Marcare: Căile de evacuare trebuie marcate corespunzător.

Ce sunt „încăperile tampon” și „tamburii deschiși” și când sunt ele obligatorii?

Ambele sunt măsuri de protecție împotriva propagării focului și fumului între compartimente de incendiu sau între spații cu riscuri diferite.

Încăperea tampon: Este o încăpere de protecție a golurilor de circulație funcțională și de evacuare în pereți, proiectată și echipată pentru a rezista în caz de incendiu. Ele trebuie să aibă pereți și planșee rezistente la foc (clasa A1 sau A2-s1,d0) și uși rezistente la foc și etanșe la fum cu autoînchidere. Sunt obligatorii, de exemplu, la accesul din clădire în camere de pubele/compactoare/crematorii, la anumite intrări în centrale termice, sau la golurile de acces la tubulaturi de deșeuri în clădiri înalte/foarte înalte și cu săli aglomerate. De asemenea, sunt esențiale la golurile de comunicare dintre parcaje și clădirile înalte/foarte înalte, sau între anumite niveluri subterane și supraterane. Pot fi echipate cu sisteme mecanice de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți (admisie și evacuare mecanică) sau cu sisteme cu presiune diferențială (SPD).
Tamburul deschis: Este o soluție alternativă de protecție, având o lățime egală cu golul protejat și o lungime minimă de 4 m. Pereții laterali și planșeele tamburului trebuie să fie fără goluri și rezistente la foc (ex. EI/REI 60 pentru pereți și REI 60 pentru planșee). În tambur se prevăd sprinklere deschise (drencere) cu acționare automată și/sau manuală. Sunt folosiți în special la protecția golurilor funcționale în pereții antifoc cu rezistențe la foc foarte mari (ex. EI-M 240/REI 240, în cazul unui risc foarte mare de incendiu și/sau pericol de explozie volumetrică).

Care sunt cerințele specifice pentru depozitarea bateriilor de acumulatoare, în special a celor litiu-ion?

Normativul clasifică acumulatoarele electrice în categorii în funcție de degajările de gaze (deschise, închise cu ventil, etanșe cu supapă, ermetice).

Cerințe generale pentru camerele de acumulatoare:

Se instalează în încăperi dedicate.
Acumulatoarele etanșe (ermetice) pot fi instalate și în încăperi de producție cu risc mic și mijlociu de incendiu.
Mai multe baterii pot fi instalate în aceeași cameră doar dacă sunt de același tip (acide sau alcaline).
Este interzisă montarea bateriilor cu acid sulfuric și hidroxid de potasiu în încăperi sau cu ventilație comună, cu excepția celor etanșe.
Acumulatoarele se dispun, de regulă, pe un singur nivel (parter), pe pardoseală și/sau postamente, asigurând stabilitate seismică.
Umiditatea relativă nu trebuie să depășească 90% fără condens.
Pereții, planșeele și pardoselile trebuie să fie rezistente la umiditate și electrolit pentru bateriile neetanșe.
Ferestrele trebuie protejate exterior cu grilaj sau plasă metalică sau să fie din sticlă armată.
Ușile camerelor de acumulatoare și ale încăperilor tampon trebuie să se deschidă spre exterior și să aibă mânere/bare antipanică.
Ventilarea este obligatorie pentru diluarea gazelor (hidrogen și oxigen) și eliminarea riscului de explozie, menținând concentrația de hidrogen sub 4% vol. (LEL). Ventilarea poate fi naturală sau forțată (mecanică).

Cerințe specifice pentru bateriile litiu-ion (depozitare):

Cu sprinklere (SR EN 12845):Suprafața de depozitare: maximum 20 m².
Înălțimea de depozitare: limitată la 1,80 m.
Zonele de depozitare separate prin culoare de minim 3,00 m lățime.
Stare de încărcare a bateriei ≤ 60%.
Cu sprinklere cu răspuns rapid (SR EN 12845 și SR EN 12259-13):Suprafața de depozitare: maximum 20 m².
Înălțimea de depozitare: limitată la trei niveluri (max. 4,50 m în rafturi/paletizate), fără depozitarea altor mărfuri deasupra.
Cerințe constructive generale pentru spațiile de depozitare a bateriilor litiu-ion: Pereți minimum REI 180, clasa de reacție la foc A1.
Planșee minimum REI 90.
Uși de comunicare strict funcționale: încăperi tampon protejate, ventilate în suprapresiune, cu uși EI2 90-C3S200 (sau EI2 90-C4S200 pentru comunicarea cu încăperi de aceeași funcțiune). Ușile pot fi EI2 120-C5S200 pentru depozitări de celule LiFePO4 (>36 m²) și celule litiu nichel/mangan/cobalt (indiferent de suprafață).
Străpungerea pereților de către conducte/cabluri electrice este interzisă, cu excepția celor care deservesc instalațiile proprii.
Distanțe minime între rafturile cu baterii și alte materiale (incombustibile/combustibile) sau elemente de construcție.
Partiții incombustibile solide, fără goluri, între rafturile adiacente.

Cum se realizează limitarea propagării incendiilor pe fațade și acoperișuri?

Limitarea propagării incendiilor pe fațade și acoperișuri este crucială și implică diverse soluții constructive și materiale:

Fațade: Perdele de apă: Se pot folosi perdele de apă cu intrare automată în funcțiune, cu durată minimă de 60 de minute.
Atriumuri: Atriumurile vitrate succesive pe verticală trebuie separate prin zone continue pline (parapete) rezistente la foc (ex. EI 60 pentru nivelul I/II de stabilitate la incendiu, sau EI 30 pentru altele) cu înălțimea minimă de 1,20 m, sau prin planșee/copertine orizontale continue rezistente la foc (ex. REI 60 sau REI 30) cu lățimea de cel puțin 1,20 m.
Pereți cortină, fațade ventilate și duble („double skin”): Profilele și cadrele trebuie să fie din materiale clasa A1 sau A2-s1,d0 (cu excepția componentelor nesubstanțiale, garniturilor și elementelor de vitraj).
Golurile dintre planșee și învelișul interior al fațadelor duble trebuie etanșate cu sisteme cu aceeași rezistență la foc ca planșeul (min. EI 90 sau EI 120 pentru clădiri foarte înalte).
Fațadele ventilate trebuie să aibă continuitatea întreruptă la rosturile de tasare/dilatare/seismice prin zone de perete neventilat de min. 1 m lățime sau diafragme incombustibile.
Acoperișuri / Termoizolație: Pentru clădirile înalte și foarte înalte, termoizolația terasei trebuie să fie clasa A1 sau A2-s1,d0. Pentru construcții non-înalte/foarte înalte cu înălțimea peste 20 m, se permite minimum B-s3,d0.
Continuitatea golurilor: Întreruperea continuității golurilor din elementele orizontale este obligatorie în dreptul pereților despărțitori rezistenți la foc și la rosturile de tasare-dilatare.
Acoperișuri verzi: Componentele combustibile ale acoperișurilor verzi trebuie să aibă continuitatea întreruptă la rosturile de tasare-dilatare sau seismice. Spațiul terasei verzi din imediata vecinătate a scărilor de evacuare (refugiu) trebuie dalat cu elemente incombustibile.
Panouri fotovoltaice: Fațadele și acoperișurile cu dispozitive fotovoltaice trebuie să aibă termoizolația/sistemele compozite incombustibile (A1 sau A2-s1,d0) și ancorări incombustibile. Încăperile tehnice pentru echipamentele fotovoltaice trebuie să aibă pereți și planșee REI 180/REI 90 (clasa A1) și uși rezistente la foc și etanșe la fum.

Ce este un „risc de incendiu” și cum este acesta clasificat și evaluat?

Riscul de incendiu este o estimare a pierderilor așteptate datorate unui incendiu, combinând pagubele potențiale asociate diferitelor scenarii de incendiu și probabilitățile ca acestea să aibă loc. Este adesea calculat ca produsul dintre probabilitate și consecințe.

Clasificarea riscului de incendiu (pentru clădiri civile):

Mare: Densitatea sarcinii termice (q) > 840 MJ/m².
Mijlociu: 420 MJ/m² < q ≤ 840 MJ/m².
Mic: q ≤ 420 MJ/m².

Clasificarea riscului de incendiu (pentru producție și/sau depozitare) se face pe categorii de pericol, pe lângă densitatea sarcinii termice:

Categoria A (Foarte mare): q > 4.200 MJ/m² și/sau pericol de explozie volumetrică.
Categoria B (Mare): 1.680 MJ/m² < q ≤ 4.200 MJ/m².
Categoria C (Mijlociu): 840 MJ/m² < q ≤ 1.680 MJ/m².
Categoria D (Mic): 105 MJ/m² < q ≤ 840 MJ/m².
Categoria E (Fără pericol): q ≤ 105 MJ/m².

Riscul de incendiu se determină pentru fiecare încăpere (sau zone ale acesteia), compartiment de incendiu și întreaga construcție. În cazul funcțiunilor mixte, riscul general al clădirii este determinat de cel mai periculos risc de incendiu care reprezintă peste 30% din aria desfășurată a unei porțiuni de construcție sau, dacă o astfel de zonă depășește 30% din aria desfășurată totală a clădirii, acel risc devine riscul întregii construcții. De asemenea, în cazul zonelor cu risc foarte mare de explozie volumetrică, riscul se determină pe baza volumului.

Alte întrebări și răspunsuri scurte

Care sunt principalele tipuri de construcții la care nu se aplică prevederile normativului P 118/1-2025?

Răspuns: Prevederile normativului P 118/1-2025 nu se aplică, printre altele, instalațiilor, sistemelor, utilajelor și echipamentelor de producție, construcțiilor și instalațiilor destinate fabricării sau depozitării substanțelor pirotehnice, instalațiilor tehnologice chimice și petrochimice amplasate în aer liber, sau construcțiilor și instalațiilor nucleare. De asemenea, sunt exceptate construcțiile inginerești precum drumuri, poduri sau turnuri de răcire, și depozitele de lichide sau gaze în aer liber.

Explicați diferența dintre semnificația termenilor „este obligatoriu” și „de regulă” în contextul normativului.

Răspuns: Termenul „este obligatoriu” indică o respectare strictă și necesară a prevederilor în cauză, fără excepții. Termenul „de regulă” indică faptul că prevederea trebuie aplicată în majoritatea cazurilor, dar nerespectarea ei este permisă dacă este temeinic justificată în proiect.

Definiți termenii „capacitate portantă (R)” și „etanșeitate la foc (E)” conform normativului.

Răspuns: Capacitate portantă (R) se referă la aptitudinea elementului de construcție de a rezista la expunerea la foc sub acțiuni mecanice specificate, pentru o durată normată, fără a-și pierde stabilitatea structurală. Etanșeitate la foc (E) este capacitatea unui element de construcție cu funcție de separare de a rezista la expunerea la foc pe o față, fără a permite transmiterea focului la fața neexpusă prin flăcări sau gaze fierbinți care ar putea provoca aprinderea materialelor adiacente.

Care sunt cerințele minime privind rezistența la foc a pereților și planșeelor pentru încăperile cu risc mare de incendiu (densitatea sarcinii termice între 840 MJ/m² și 1.680 MJ/m²) în construcții civile neechipate cu instalații automate de stingere?

Răspuns: Pentru încăperile cu risc mare de incendiu (densitatea sarcinii termice între 840 MJ/m² și 1.680 MJ/m²) în construcții civile neechipate cu instalații automate de stingere, rezistența minimă la foc a pereților trebuie să fie EI-M 180/REI 180 minute, iar a planșeelor REI 180 minute. Aceste cerințe asigură o întârziere semnificativă a propagării incendiului.

Ce condiții trebuie să îndeplinească o scară cu rampe curbe (elicoidală) pentru a fi considerată cale de evacuare?

Răspuns: O scară cu rampe curbe (elicoidală) este considerată cale de evacuare doar în porțiunile de rampe unde lățimea minimă a treptei este de 18 cm și lățimea maximă de 40 cm. În plus, trebuie să respecte condițiile de alcătuire și dimensionare specifice scărilor (precum linia pasului), iar raza interioară de curbură trebuie să fie de cel puțin două ori lățimea scării.

Explicați cum se determină numărul de utilizatori într-un parcaj suprateran pentru calculul căilor de evacuare.

Răspuns: Pentru determinarea numărului de utilizatori într-un parcaj suprateran, se consideră o simultaneitate de 15% din numărul locurilor de parcare și se alocă două persoane pentru fiecare autoturism. Acest calcul estimează numărul maxim de persoane prezente simultan pentru a dimensiona căile de evacuare.

Care sunt cerințele specifice pentru accesul autospecialelor de intervenție la clădirile cu înălțimea mai mare de 15,00 m sau cu o adâncime a carosabilului accesibil mai mare de 30,00 m?

Răspuns: La clădirile cu înălțimea mai mare de 15,00 m sau cu o adâncime a carosabilului accesibil autospecialelor de intervenție mai mare de 30,00 m, căile de circulație carosabile trebuie să aibă o lățime liberă (gabarit) de minimum 7,00 m. Aceasta permite accesul și manevrarea facilă a autospecialelor de pompieri în caz de urgență.

Ce tip de materiale sunt obligatorii pentru produsele utilizate la termoizolarea teraselor clădirilor înalte și foarte înalte?

Răspuns: Produsele utilizate pentru termoizolarea teraselor clădirilor înalte și foarte înalte trebuie să fie din clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0. Această cerință vizează reducerea riscului de propagare a incendiului pe acoperiș și prin exteriorul clădirii.

Descrieți pe scurt cerințele privind amplasarea dispozitivelor de admisie a aerului și a gurilor de evacuare a fumului în încăperi/spații cu înălțimea liberă de maxim 3,00m.

Răspuns: Pentru încăperi/spații cu înălțimea liberă de maxim 3,00m, dispozitivele de admisie a aerului se amplasează în treimea inferioară, cu marginea superioară la maximum 1,00m față de pardoseală. Gurile de evacuare a fumului se amplasează în treimea superioară, cu partea inferioară a grilei la minimum 1,80m față de pardoseală sau în acoperiș.

Care sunt cerințele specifice de compartimentare și protecție a golurilor pentru camerele de pubele, compactoare și crematorii pentru deșeuri, față de restul construcției?

Răspuns: Camerele de pubele, compactoarelor și crematoriilor pentru deșeuri trebuie separate de restul construcției cu elemente de construcție verticale și orizontale din clasa de reacție la foc A1, cu rezistența la foc de minimum EI/REI 180 pentru pereți și REI 90 pentru planșee. Golul de acces din construcție trebuie protejat cu o ușă rezistentă și etanșă la fum EI2 90-C5S200.

Puteți adresa întrebări in formularul de mai jos pentru un expert tehnic la securitate la incendiu sau verificator de proiecte (cerința esențială Securitate la Incendiu – lit. Cc).