Galerie ce ornează fațada unei clădiri ori biserici, formată dintr-un șir de coloane, iar, uneori, deasupra se află și un fronton; un spațiu, delimitat pe cel puțin una dintre laturi de o suită de coloane unite între ele prin arcade sau antablamente.

O astfel de galerie exterioară, mărginită de o colonadă, uneori cu arcade, servește ca loc de adăpost sau de plimbare în jurul unei piețe, al unei clădiri, al unei grădini etc. sau ca intrare monumentală într-un edificiu.

În esență, porticul este o prispă cu coloane sau intrare într-o clădire, ori o alee acoperită, susținută de coloane plasate la distanțe egale.

Porticul este o caracteristică principală a templului grec și a devenit un element important în arhitectura romană și în stilurile arhitecturale clasice dezvoltate din aceasta.