Dictionar Termeni

Curent artistic aparut dupa primul razboi mondial, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice (uneori abstractioniste) si care lupta pentru puritatea si simplitatea liniilor.

Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casa, edificiu, cladire.

1.Element arhitectural de lemn, beton armat etc., folosit la sprijinirea unei cornise, a unui balcon etc. 2. Element de constructie care iese cu unul dintre capete în afara punctului de [...]

Absolvent cu diploma eliberata de institutii de invatamant superior de arhitectura acreditate de statul roman, cu durata studiilor de minimum 3 ani;

1.Teava destinata transportului unui fluid. 2.Denumire utilizata, in documentatia tehnica pentru instalatii, la conductele orizontale;

Trecerea unei substante din stare gazoasa in stare lichida, prin racire;

Masina folosita la sfaramarea rocilor si minereurilor;

Denumire data barelor din otel profilate prin laminare avand sectiunea in forma literei L cu brateegale sau inegale;

Aparat incalzitor format dintr-o sursa de caldura (una sau mai multe tevi cu aripioare prin care circula abur sau apa calda, una sau mai multe rezistente electrice etc.) cuprinsa intre [...]

Asigurare a stabilitatii (rigiditatii) unui sistem alcatuit din bare, prin introducerea de legaturi diagonale;